Ilie Oana
Carte de vizită
– Nume si prenume: Oana Ilie
– Data naşterii: 16 august 1918 (Harbor – Indiana / SUA)
– Decedat: 27 aprilie 1993
– Cariera de jucător:
1935/1937 – Soimii Sibiu
1937/191951 – Juventus Bucuresti
Prezente in echipa naţională a Romaniei – 2 selecţii..
A adunat 549 de jocuri din postura de antrenor.
In semn de omagiu si inalta pretuire, stadionul echipei Petrolul Ploiesi ii poarta numele.
Cariera de antrenor: Petrolul Ploiesti, Panserraikos (Grecia), Politehnica Iasi, Universitatea Craiova, Farul Constanta, Gloria Buzau.
Performante:
– campion al Romaniei cu Petrolul Ploiesti (1958 si 1959).
– promovare in Divizia A cu Petrolul Ploiesti (1953).
– Cupa Romaniei editia 1963 cu Petrolul Ploiesti si 1978 cu Universitatea Craiova.
Foto 1: Ilie Oana
Foto 2: Ilie Oana – (prezentand tactica de joc)
Golul de adio al lui Ilie Oana
In primavara anului 1950 (mai exact in luna iunie), Ilie Oana juca inca la Gazari (fostul Juventus), desi intrase in acela de-al 32-lea an de viata. Ar fi vrut sa se retraga din fotbal, mai ales ca functia pe care o indeplinea in Ministerul Industriei si Petrolului il solicita foarte mult. Dar, ce sa faci, ata il mai tragea tot spre posnasul balon rotund si amana ,,divortul’’ de azi pe maine. Mai trecea o saptamana, mai trecea o luna si Oana ii spunea antrenorului Taciuc:
– Gata, de duminica viitoare am terminat-o cu fotbalul.
– Mai Ilie, fi serios, ii riposta Taciuc . Nu te mai gandi la asta. Joci inca foarte bine si, iti spun sincer, nu te dau pe unul de 20 de ani.
– Dar am trecut pe 32, nu vezi ?
– Nu se vede in teren, mai Ilie, daca ti-o spun eu !
Azi asa, maine asa, zilele trec una dupa alta, dar Ilie Oana tot nu se indura sa se desparta de terenul atat de drag. Totusi, intr-o zi, prin toamna, a venit la club ferm decis:
– De data asta ma retrag.
A urmat o noua repriza de discutii , toti cei de fata insista pe langa oana sa-si schimbe hotararea, iar el impresionat probabil de pasiunea sincera cu care pledau cei din jurul sau, a dat si putina apa la soricei:
– Va multumesc, iubitii mei prieteni, pentru dragostea pe care mi-o aratati, dar de asta data decizia mea este irevocabila. A facut o mica pauza, si-a sters ochii de cateva lacrimi si a adaugat: As mai avea o singura dorinta. Sa inscriu ,, golul meu de adio’’!
– Bine, Ilie, a acceptat, a acceptat Batica , antrenorul. Daca tu ai hotarat asa, asa sa fie! Dai ,,golul de adio’’ si apoi te retragi. Dar numai cu conditia asta!
In gandul lui, insa, Batica tot mai spera ca acest lucru nu se va realiza prea curandsi va mai trage de timp. Urmatoarea partida a ,,gazarilorse’’ anunta foarte dificila. Adversarul se numea Vasas Budapesta si el sosea la Bucuresti cu o carte de vizita impresionanta: castigase in sezonul respectiv titlul de campion al Ungariei. Iata-ne deci pe stadionul Republicii. Alaturi de 40.000 de spectatori care asteptau cu justificat interes confruntarea dintre redutabila echipa budapestana si Partizanul Bucuresti. Fotbalistii oaspeti au inceput meciul magistral si, dominand o buna bucata de vreme au inscris primul gol.Dar iata-l pe Ilie Oana (ca-n vremea tineretii) zburdand pe aripa dreapta , descotorosindu-se de trei adversari si apoi expediind balonul, cu un sut extraordinar, de la 30 de metri, drept in poarta maghiarilor, sus, la vinclu. Nu se poate descrie eruptia de entuziasm din tribune. Parca explodase un petrolier de 100.000 de tone in largul oceanului. Un singur om nu impartasea bucuria unanima: antrenorul ,,Batica ’’ Taciuc. Echipa sa a obtinut o stralucita victorie 4-1 (2-1), dar antrenorul ofta intristat, pe banca. La sfarsitul jocului, Oana l-a imbratisat:
– Nea Batica, ti-a placut ,,golul de adio’’ ?
– Mi-a placut , Ilie, i-a raspuns Taciuc, dar nu-mi place ca ne parasesti …