S-au spus si s-au scris atatea lucruri despre Julio Iglesias, artistul perfectionist pana la obsesie si omul care are totul, pana si singuratatea, dar si carisma, forta si duiosia ,,gladiatorului trandafirului”, fara ca nimeni sa-i intuiasca cel putin firea sa cea mai intima.
,,Intre paradis si infern” este autobiografia scrisa cu patos si sentimente, in care acest ,,spaniol universal” isi povesteste cu o nebanuita forta literara viata ramasa pana acum necunoscuta cititorului din Romania.
Cantaretul care a vandut mai bine de 80.000.000 de discuri in 50 de tari a cucerit de fiacare data publicul, atat prin vocea sa inconfundabila, cat si prin rafinamentul incurabil, seducator, care i-a adus faima de ,,noul Rudolf Valentino”.
In aceasta carte, Julio Iglesias a scris cel mai lung cantec al sau, cea mai cruda, frumoasa si adevarata piesa: viata lui. O viata in care a cochetat si cu fotbalul la echipa de amatori a clubului spaniol Real Madrid. Totul pana intr-o zi de septembrie a anului 1963, cand intorcandu-se de la propria aniversare, masina in care se afla a suferit un groaznic accident. Verdictul medicilor a fost clar: final de carira si posibila paralizie. 
O chitara daruita de un prieten i-a schimbat insa destinul.
Sticla Ariesul Turda-Rapid Bucuresti 2-1 (0-1)
Editia a 23-a (1960-1961), duminica, 12 noiembrie 1961.
Stadion: ,,Republicii” (Bucuresti), Spectatori: 20.000, au marcat: Gheorghe Balutiu (min. 50 din 11 m si 51) respectiv Nicolae Georgescu (min. 24), cartonas rosu: Dumitru Macri (min. 88).
Arbitrul finalei: Nicolae Mihailescu (Bucuresti).
Ariesul Turda (div. B): Vasile Suciu – Eugen Pantea, Ioachim Zahan – Alexandru Vadan, Eugen Luparu, Ioan Onaca – Vasile Marginean, Vasile Parvu, Dionisie Ursu (cpt), Vasile Balutiu, Liviu Husar.
Rezerve: Stefan Arghisan, Jancsi Balasz, Anton Dibernardo, Ionel Dobrota.
Antrenor: Stefan Wetzer.
Rapid Bucuresti (div. A): Gheorghe Dungu – Ilie Greavu, Ion Motroc – Dumitru Macri, Ion Langa, Constantin Koszka – Viorel Kraus, Andor Balint, Titus Ozon, Nicolae Georgescu, Marin Dulgheru (75 Gheorghe Vacaru).
Antrenor: Ion Mihailescu.
Motto
Ma uitai ades cu lupa,
La Rapid, ca sa vad cupa.
Ma uitai insa, de-a surda
Cupa e-n … rapid spre Turda!
(Al. Clenciu)
Finala Cupei Romaniei, editia 1960-1961 s-a disputat in luna noiembrie, cu mult dupa inceperea noului sezon. Era o luna plina de evenimente: moartea scriitorului Mihail Sadoveanu, decernarea pentru a doua oara tovarasului Gheorghe Gheorghiu-Dej a Medaliei de Erou al Muncii Socialiste, vizita eroului cosmonaut Gherman Titov si nu in ultimul rand ,,luna prieteniei romano-sovietice”. Inaintea meciului cele doua echpe au luat masa impreuna la un restaurant din Bucuresti si apoi s-au numarat printre spectatorii Teatrului de Comedie.
Cu jucatori precum Greavu, Motroc, Macri sau Ozon, parea a fi un meci usor pentru Rapid si suporterii ei. Se punea numai problema scorului.
Ariesul a venit la Bucuresti cu un lot format din angajati ai fabricii de sticla din localitate. Exceptie facea matematicianul Onaca care preda fizica la liceul din localitate. In rest trei lacatusi, doi matriteri cate un laborant, jurisconsult, electrician, tehnician si croitor. In tribuna se afla si un mic grup de suporteri turdeni care, inca de la intrarea in stadion scandau: ,,Ariesule din B, sa iei cupa RPR” , spre amuzamentul celor peste 20000 de rapidisti care nu stiau insa ce ii asteapta.
Desi erau condusi la pauza cu 1-0, turdenii au reusit intr-un singur minut sa intoarca scorul si sa invinga un Rapid infatuat care se vazuse castigator dinainte. Din minutul 51, atunci cand formatia ardeleana a intors rezultatul aproape tot publicul a trecut de partea sa.
Dupa meci, la vestiar rapidistii au cedat nervos si au spart obiectele de sticla daruite inaintea meciului de jucatorii ardeleni. Visul frumos al celor din Turda se sfarseste tarziu in noapte la un restaurant pe Lipscani alaturi de menbrii formatiei rapidiste si de cei ai federatiei.
La intoarcere acasa, la portile fabricii de sticla jucatorii au fost asteptati ca niste eroi. Nu a lipsit nici rasplata pentru ,,isprava” lor fiind recompensati de catre fabrica cu 700 de lei, trei metri de stofa din partea federatiei si 2000 de lei de la loto-pronosport.
Cei de la Rapid au ramas in schimb cu amintirea unui esec dureros care nici astazi, dupa 59 de ani nu poate fi dat uitarii, dovedindu-se astfel ca fotbalul mic este capabil de povesti mari.
Fault!
Mita, alegeri trucate si scandaluri ale biletelor.
Lumea secreta a organizatiei FIFA
de Andrew Jennings
Andrew Jennings (nascut la 3 septembrie 1943, Scotia)
Coperta cartii
Cartea de fata relateaza povestiri si intamplari pe care FIFA le-ar dori sa ramana necunoscute. O fermecatoare combinatie de jurnalism de cel mai inalt profesionalism, exceptional talent narativ si umor trist, aceasta carte este cea mai importanta scrisa vreodata despre oamenii care controleaza cel mai popular sport de pe planeta.
Jennings a desfasurat o munca intensa de cercetare la nivelul intregului mapamond, el culegand rand pe rand, piese dintr-un puzzle urias, din America de Nord, America Latina, Africa, Asia si Europa.
El a adaugat probe de o forta distrugatoare si a reusit sa convinga personalitati de prim rang din interiorul organizatiei FIFA sa ii marturiseasca ceea ce au auzit si au vazut in spatele usilor inchise.
